DE PASTI LA BALATON --Siofok, Kesthely Helikon, Balatonfured, Tihany, Ve...

Cum se sarbatoreste Anul Nou in lume--Traditii si obiceiuri


Anul Nou reprezintă pentru toate popoarele lumii o speranţă de mai bine, de nou început şi de lăsare în urmă a trecutului. Românii au chiar şi un proverb, care se poate aplica perfect cu această ocazie: "cele rele să se spele, cele bune să se-adune!" Haideţi să vedem cum serbează diferite popoare venirea Noului An!

Anul Nou în Scoţia


În Scoţia, Anul Nou ("Hogmanay"), în unele zone rurale se aprind suluri de smoală,cărora li se dă drumul să se rostogolească liber pe străzi, simbolizând arderea anului vechi şi permisiunea celui nou să se instaleze.  Scoţienii cred că prima persoană care va intra în casă de Anul Nou stabileşte ce va aduce anul: dacă prima persoană care intră în casă este un bărbat brunet, cu un dar, atunci anul va fi bogat. Obiceiul acesta eu l-am întâlnit şi la noi, în Ardeal. De aceea, femeile nu sunt lăsate să intre primele în casă, ci doar bărbaţii, şi, dacă e posibil, să păşească pragul cu dreptul.

Anul Nou în Italia

Mai ales în zona oraşului Napoli există obiceiul ca oamenii să arunce pe geam tot ce nu le mai este de folos: haine, încălţăminte, etc. Acestea sunt simboluri pentru anul ce se încheie şi, deci, trebuie făcută o debarasare de ele până când anul nou îşi face apariţia. Tradiţia, însă, tinde să dispară, deoarece prezintă reale riscuri pentru trecători. În noaptea de Anul Nou ("Capodanno"), italienii pun pe masă mâncăruri speciale, menite să aducă bogăţie şi prosperitate.

Anul Nou în Spania şi Portugalia

Tradiţia specific spaniolă de Anul Nou este aceea de a consuma câte o boabă de strugure la fiecare din cele 12 bătăi la ceasului care vestesc trecerea în noul an. Fiecare boabă de strugure simbolizează câte o dorinţă care se vrea împlinită în anul ce vine. Tradiţia aceasta există şi în Portugalia, cu diferenţa că aici se mănâncă smochine.

Anul Nou în Belgia, Olanda, Elveţia şi Austria

La Liège, în Belgia, pe 1 ianuarie, există obiceiul de a consuma choucroute (un fel de varză murată cu cârnaţi) în familie. Fiecare membru poartă în buzunar, în mână, ori sub farfurie căte un bănuţ, simbolizând prosperitatea în anul nou. (Acesta este iarăşă un obicei foarte des întâlnit şi la noi)
În Olanda, Oudejaarsdag sau "ziua anului trecut" (31 decembrie) este sărbătorită prin multe focuri de artificii, care încep în zori şi ţin până târziu în noapte.
În unele părţi din Elveţia şi Austria localnicii se costumează pentru a sărbători ajunul zilei de Sfântul Silvestru. În anul 314, oamenii credeau că Suveranul Pontif al acelei perioade (care se numea Silvestru) a capturat un monstru de mare ce va scăpa şi va distruge lumea în anul 1000. În amintirea acelei spaime, oamenii se îmbracă în costume neobişnuite.

Anul Nou în Grecia

În Grecia, ziua de Anul Nou este dedicată Sfântului Vasile, celebru pentru bunătatea sa. Copiii îşi lasă încălţările lângă şemineu în noaptea de Anul Nou, pentru a primi daruri de la sfântul cel bun. O mâncare tradiţională pentru această sărbătoare este "vassilopitta", o prăjitură în care este pusă o monedă din argint sau din aur. Cel ce găseşte moneda va avea noroc în anul respectiv.
Îmi aduc aminte că si eu am mâncat de multe ori "plăcinta cu răvaş", ori în care erau ascunse monede micuăe, învelite în staniol. Oarecum, aş spune că şi noi am împrumutat puţin din obiceiul acesta grecesc.

Anul Nou în America Latină

În ţări din America Latină, precum Ecuador sau Peru, cu puţin timp înainte de Anul Nou, oamenii fac păpuşi de cârpă sau din hârtie creponată (muñecos), care reprezintă anul ce s-a terminat. Păpuşile sunt expuse apoi în faţa caselor până pe 31 decembrie, la miezul nopţii, când sunt arse în stradă. Există, de asemenea, credinţa conform căreia dacă porţi o anumită culoare la 12 noaptea, aceasta ar putea aduce noroc în anumite domenii. Astfel, se spune că galbenul este semn de bani, iar roşul poate aduce noroc în dragoste. De asemenea, cel care doreşte să călătorească tot anul trebuie să alerge prin cartier cu o valiză în mână, la ora 12 noaptea fix.

Anul Nou în Rusia

Ruşii obişnuiesc să bea şampanie la miezul nopţii şi, după ora 12, să deschidă uşile şi ferestrele pentru ca noul an să intre în casă.

Anul Nou în Isreal

În ebraică, Anul Nou se traduce prin "Rosh Hashanah". Este un moment sacru, când oamenii se gândesc la ceea ce au făcut rău în trecut şi promit că vor fi mai buni în viitor. Ceremonii speciale au loc în sinagogi, unde se cântă la shofar, un instrument special. Copiii primesc haine noi, iar masa cuprinde obligatoriu fructe şi produse din făină, pentru a aminti de vremea recoltei.
În calendarul islamic, care se bazează pe mişcările Lunii, data noului an este devansată cu 11 zile în fiecare an. În Iran, Anul Nou se sărbătoreşte pe 21 martie. Cu câteva săptămâni înainte de această dată, oamenii pun seminţe de grâu la încolţit, în vase speciale. Până la sosirea anului nou, grâul creşte şi simbolizează primăvara şi viaţa nouă care începe.

Anul Nou în ţările asiatice

Nu toţi hinduşii sărbătoresc noul an în acelaşi timp sau în acelaşi fel. În Bengalul de Vest, oamenii se împodobesc cu flori, pe care le colorează în roşu, roz, violet sau alb. Femeile poartă haine galbene, culoarea primăverii. În schimb, în sudul Indiei, mamele pun mâncare, flori şi daruri într-o cutie specială, pentru copii. În dimineaţa Anului Nou, copiii trebuie să ţină ochii închişi, până când sunt conduşi de mână la cutia cu daruri. În India Centrală, steagurile portocalii împodobesc toate clădirile în ziua de Anul Nou. În provincia Gujarat, în vestul Indiei, Anul Nou este celebrat la sfârşitul lunii octombrie, în acelaşi timp cu festivalul Diwali, când pe acoperişuri se pun mici lămpi cu ulei aprinse. În aprilie, când Soarele se mişcă dinCasa Peştilor în Casa Berbecului, locuitorii din Sri Lanka încep să sărbătorească Anul Nou. Acesta cade, de obicei, pe 13 sau 14 aprilie.
În Vietnam, Anul Nou este numit "Tet Nguyen Dan" sau mai simplu "Tet". El începe pe 21 ianuarie sau 19 februarie, în funcţie de an. Vietnamezii cred că un zeu stă în fiecare casă, iar în ziua de Anul Nou se duce la cer. Acolo, el spune cât de bun sau rău a fost fiecare membru al familiei în anul care a trecut. Zeul călătoreşte pe spatele unui crap, de aceea vietnamezii obişnuiesc ca de Anul Nou să cumpere un crap viu, căruia îi dau drumul în râu.
Anul Noul chinezesc este celebrat cândva între 17 ianuarie şi 19 februarie, când este Lună Nouă - "Yuan Tan". El este sărbătorit de chinezii din întreaga lume prin procesiuni pe stradă, unde sunt aprinse mii de lanterne. Chinezii cred că spiritele rele sunt peste tot în acea perioadă, aşa că aprind artificii pentru a le îndepărta. Uneori, ei îşi sigilează ferestrele şi uşile cu hârtie, pentru a nu lăsa spiritele malefice să pătrundă în casă.
Pentru japonezi, Anul Nou, numit "Oshogatsu", este una dintre cele mai importante sărbători şi un simbol al înnoirii. În decembrie, sunt organizate "petreceri de uitat anul" sau "Bonenkai", prin care oamenii lasă în urmă problemele şi grijile anului pe cale să se încheie şi se pregătesc pentru un nou început. Neînţelegerile şi animozităţile sunt uitate. Pe 31 decembrie, la miezul nopţii, familiile merg la cel mai apropiat templu pentru a împărţi saké (băutură tradiţională, n.r.) şi pentru a asista la cele 108 de lovituri de gong care anunţă trecerea în noul an (această cifră reprezintă numărul păcatelor acumulate într-un suflet de-a lungul anului, iar loviturile de gong simbolizează alungarea păcatelor unul câte unul şi purificarea sufletelor). Pe 1 ianuarie, copiii primesc otoshidamas - mici cadouri cu bani înăuntru.

Anul Nou în România

Ceremonialul de înnoire simbolică a timpului calendaristic în noaptea de 31 decembrie - 1 ianuarie este numit la români "Îngropatul Anului", denumirea de "Revelion" aparţinând timpurilor moderne.
Potrivit lui Ion Ghinoiu, autorul cărţii "Zile şi mituri", asemănător divinităţii, timpul se naşte anual, întinereşte, se maturizează, îmbătrâneşte şi moare, pentru a renaşte după alte 365 de zile. Ciclul sărbătorilor de Anul Nou este unul ritualic, împărţit simetric de Revelion în două segmente: perioada dintre Crăciun şi miezul nopţii de 31 decembrie şi apoi până la Bobotează. În prima parte a ciclului, timpul se degradează: se măreşte noaptea, sporeşte frigul şi întunericul şi, odată cu acestea, spaima oamenilor că lumea merge spre pierzanie, că va veni momentul când Soarele va dispărea definitiv de pe cer. Se face apoi simţit fenomenul solstiţiului de iarnă, când Soarele începe să urce pe bolta cerului şi ziua să crească puţin câte puţin, "cu cât sare cocoşul pe pragul casei" sau "cu cât se mişcă puiul în găoacea oului". Prin multe obiceiuri şi credinţe care exprimă iniţial teama, dezordinea şi haosul, iar, după miezul nopţii de Revelion, optimismul, veselia, ordinea şi echilibrul, oamenii acordă diverse semnificaţii fenomenelor naturale.

Comentarii

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...