De ce trebuie sa incetezi sa te compari cu altcineva

Am crescut cu convingerea ca TREBUIE mereu sa fiu mai buna decat ceilalti din jurul meu. In orice! In anii de scoala, era oarecum obligatia mea morala sa fiu cea mai buna din clasa. Mai ales in scoala primara si gimnaziala. S-a intamplat, cumva, ca acest lucru sa fie aproape ceva de la sine inteles, care s-a si materializat. N-am stat niciodata sa ma gandesc prea mult daca nu cumva imi impun singura aceasta presiune, imi era insuflata, ori...pur si simplu asa am avut eu impresia ca mi se cere.
Imi amintesc si acum, foarte clar, ca eram in scoala primara, clasa a 2-o, ori a 3-a (a 4-a nu era sigur, pentru ca atunci s-a produs Revolutia si eram prea impietrita de ceea ce se intampla in jurul meu, ca sa ma mai gandesc la a fi sau a nu fi prima din clasa). Ei bine, in acel an, pozitia mea scolara era serios amenintata de un coleg, Marcel, care ma devansase pentru moment.
Nu mai tin minte cum ma simteam atunci, dar stiu ca doream neaparat sa ma uit in carnetul lui de note, ca sa aflu la ce sta mai bine decat mine. Si cum nu aveam acces la el, ma dusesem la invatatoarea noastra s-o rog sa-mi spuna ceea ce aveam eu nevoie sa stiu.
La finalul anului, ajunsesem din nou sa zambesc frumos in poze, cu coronita locului intai pe cap si realmente radioasa. Pentru mine, asta insemna fericirea.
Am avut nevoie de multi ani ca sa realizez ca, de fapt, nu in asta se masoara succesul. Si nu asta este fericirea! Competitia si starea de competitivitate este buna pana la un anumit punct. Si cuvantul "TREBUIE" nu e chiar atat de imperios necesar--el nu implica urgenta in aceste cazuri. Acum ignor acest "trebuie": nu-l aud, nu-l constientizez si incerc, pe cat posibil, sa-l scot in afara vocabularului meu.  Nu ma mai uit peste umar si nu mai incerc sa-mi masor fortele cu nimeni din jurul meu.
Ca profesor nu mi-am incurajat niciodata elevii sa intre in competitii unii cu altii si nici sa se incranceneze in asa ceva. I-am incurajat mereu, si o fac si acum, sa intre in competitie doar cu ei insisi: ca in tot ceea ce fac ei, sa incerce sa devina in fiecare zi o versiune mai buna a lor. Deviza mea, ca om si ca profesor este :"Azi, mai bun decat ieri, iar maine--mai bun decat azi".
Spuneam mai sus, ca, in anumite limite, comparatia este benefica. Si asta atunci cand facem comparatii (inevitabile, totusi in viata) pentru:

• a realiza diversitatea: cand, de ex., comparam doua civilizatii diferite, pentru a intelege diferentele si punctele comune
• a cunoaste care sunt limitele: sa cunoastem standardele si ceea ce ar trebui sa urmarim. De ex., atunci cand vrem sa stabilim un pret pe care sa-l cerem pentru un produs si prospectam piata, pentru a afla care sunt preturile cerute de concurenta.
• a ne inspira: de ex., atunci cand avem de redactat o lucrare complexa si ne referim si la alti autori pentru idei/perspective, etc. ce se regasesc in lucrarea respectiva
• imbunatatire: In scopul de a face ceva mai bine decat competitorii nostri. Prin comparatie, putem sa realizam unde sunt punctele slabe ale acestora si sa le imbunatatim, etc. Si exemplele pot continua in acest sir, ati prins ideea. 

In situatiile de mai sus, comparatia este deosebit de utila. Eu o folosesc cu precadere in cazul in care imi caut inspiratia, vreau sa cunosc standardele si imi doresc o imbunatatire. 

Insa, exista si cazuri in care comparatia cu cei din jurul nostru este nefasta. Asta se intampla atunci cand 

• ne referim la viata altora ca etalon pentru a noastra. 
• ne comparam posesiile cu cei din jurul nostru.  
• facem schimbari in functie de dorintele celor din jur, pentru a-i multumi pe ei, ori pentru ca "asa trebuie", "asa se face", "asa face toata lumea", "asa e frumos/bine", "X este mai mare/in varsta, etc si stie mai bine", s.a.m.d.  
• ne asteptam ca oamenii din jurul nostru sa reactioneze intr-un anumit mod, convenit de societate, fara a tine cont de particularitatile si personalitatile lor. 

Cred cu tarie ca aici este o problema serioasa, care, de cele mai multe ori, genereaza nemultumire, frustrari si nefericire.Ar trebui sa nu uitam niciodata ca fiecare este diferit si la fel si drumurile noastre. 

3 Modalitati prin care poti sa incetezi sa te mai compari cu altcineva:

1. Cunoaste-te pe tine insuti si cunoaste-ti valoarea!

Avand aceste standarde personale in minte, putem evita momentele de slabiciune, de neincredere in fortele proprii. Si, implicit, de a evita multe situatii neplacute in care putem fi prinsi din aceasta cauza.

Exemplul meu: nesiguranta in blogging.

Fiind la inceputuri cu blogul meu culinar, simteam in permanenta nevoia de a-mi verifica pozitia, comparativ cu colegii mei bloggeri. In numele "imbunatatirii" si a "cunoasterii standardelor" de care vorbeam mai sus, simteam nevoia imperioasa si constanta sa-mi masor numarul, calitatea si tipul postarilor cu cele existente deja in online, ma perpeleam incercand sa ating traficul "greilor" din nisa culinara, ma torturam cu ganduri si idei de ridicare a traficului meu, etc. 

Totul s-a calmat dintr-o data, ca la un semn, in momentul in care am realizat ca ma aflu pe un drum mai mult decat gresit, ca fiecare blog e diferit, ca totul se reduce, de fapt, la omul din spatele fiecarui blog, ca fiecare este unic si fiecare are o voce. 

Am schimbat tactica si, in loc sa fiu vesnic demoralizata in comparatii de acest gen, am inceput sa-mi masor propria evolutie: cum sunt eu acum, comparativ cu mine, cea de anul trecut. Cum m-am descurcat ca om si ca blogger in tot acest rastimp. Si toate cifrele merg in sus. Constant si sigur. Iar asta mi-a redat increderea si linistea. Acum ma concentrez exclusiv pe continutul blogului meu, fara sa mai arunc vreo privire "peste gard". Sunt foarte fericita in unicitatea mea, cu comunitatea pe care mi-am creat-o, cu stilul si vocea mea! 

Daca as fi stiut acest lucru si atunci! Ori cand imi incercam fortele cu colegii de clasa, sa fiu cea mai buna!

2. Admite ca fiecare este unic. Si poarta-te ca atare!

Conducandu-ne dupa aceste principiu, va fi mult mai usor sa-i intelegem pe cei din jur. Totodata, vom putea evita nemultumirile si frustrarile in momentul in care acestia nu reactioneaza asa cum ne asteptam. 

Acceptand unicitatea celorlalti, este mult mai usor sa ne acceptam propria unicitate. Pe principiul "daca viata iti da lamai...fa limonada"! 

Exemplul meu: fizicul

Desi mi-am dorit intotdeauna sa am parul ondulat natural si ochii albasti, acest lucru nu s-a intamplat. Mama natura mi-a dat un par moale, firul subtire si sensibil, ochii caprui si un nas mai mare decat mi-as fi dorit. Dar am invatat sa ma simt bine in pielea mea, sa ma iubesc asa cum sunt si...sa ma simt frumoasa. Asta mi-a dat incredere in mine si in feminitatea mea. Viata mea de adolescenta se  invartise mult in jurul acestor nemultumiri. Mi-am imaginat de atatea ori ca aud spunandu-mi-se "esti  frumoasa!", incat am si crezut asta cu toata fiinta mea. Si cand am auzit cuvintele astea in realitate nu am fost deloc surprinsa, mi s-au parut atat de firesti! Atat de...ale mele!

3. Concentreaza-te pe propria devenire in cea mai buna versiune a ta

Acesta este crezul meu, pe care incerc sa-l si transmit mai departe elevilor mei: "Azi, mai bun decat ieri; maine--mai bun decat azi". Asta face diferenta, din punctul meu de vedere. Evident ca este foarte greu cateodata. Evident ca imi mai pierd si eu increderea si motivatia. Dar reusesc sa ma readuc repede cu picioarele pe pamant. Am povestit aici mai mult pe tema asta si mi-ar placea sa aflu ce va ajuta pe voi sa va reveniti.

In incheiere, va las cu citatul meu favorit din intelepciunea populara "te-ai nascut un original...nu muri fiind o copie!"